Din ce cunosc, pe piața din România ”stoc” de vită, pește, legume, pui a existat comercializat de Univeler Food Solutions, companie care l-a retras după piață când a văzut că nu are căutare. Acum, rețetele internaționale dar nu numai, recomandă la o multitudine de mâncăruri (de obicei tocănițe, sosuri, paste, chestii cu orez, fripturi sau diverse fierturi) folosirea de stoc pentru un gust mai savuros. Înclin să cred însă că cei care caută și citesc aceste rețete își procură singuri acest stoc și nu l-ar fi cumpărat din magazin nici în ruptul capului, având în vedere că în conservele cu pricina sunt folosite si ceva E-uri de stabilizare.

Articolul din The Kitchn lămurește faptul că și stockul și ciorba pornesc în preparare în același fel. Adică dacă faceți stoc de vită începeți prin a pune la fiert oase cu ceva carne pe ele, cu apă cât să le acopere și câteva legume (ceapă, țelină, verdeață, foi de dafin etc). Luați spuma și fierbeți, fierbeți până ce lichidul a scăzut semnificativ. La răcire această zeamă va deveni gelatinoasă, semn că ați făcut ceea ce trebuie. Dacă vreți să faceți însă ciorbă, practic continuați procesul (în care a fost fiartă și ceva carne) după luarea spumei maronii, prin adăugarea de legume, sare și alte condimente. Stock-ul poate fi depozitat în frigider sau congelator în sticluțe mici și poate fi folosit și la 3 săptămâni după acest proces.

Vechii termeni culinari ar diferenția cele două denumiri – stock și ciorbă – prin faptul că stockul e făcut din oase, iar ciorba din carne. Carnea dă gust și face ca ciorba să fie consumată ca atare, pe când gelatinoasele oase formate din cartilaje au o textură prea groasă pentru a fi consumate sub această formă.

Pe același site am găsit tutoriale de cum să faci stock de legume și stock de pui în casă și vi le recomand cu încredere. Când aveți timp să fierbeți și să păstrați o astfel de zeamă concentrată, e util să o faceți, va fi de folos în alte situații de grabă.

Sursa foto: The Kitchn